Țara „creatorilor digitali”

În ultima vreme, la mine pe Facebook, apar tot mai multe comentarii ale unor indivizi care marchează, în dreptul profilului lor,  “creator digital”. Pare că, in România, au functionat , după Revoluție, foarte multe școli profesionale pentru “creatori digitali” – cei care isi exercită libertatea, fără limite si fără responsabilitate, in lumea virtuală. Oferind tot felul de „creații”, sub forma de sfaturi pentru diverse creme, excursii, spectacole, manele, etc. De multe ori, sub umbrela anonimatului.
Mulți dintre ei se pare că și-au făcut, ulterior, masterate în Suedia, de unde s-au întors cu tot felul de plăcuțe în gură.

Probabil că s-au obișnuit să scrie în limba engleză deoarece în limba română trebuie să folosesti adeseori liniuțe de despărțire (am vrut initial să scriu cratime, dar am folosit o expresie mai usor de ințeles). 

Pe rețelele sociale, “creatorii” funcționează precum lăcustele. La un anumit semn, se reped și adaugă comentarii fără niciun fel de legătură cu o anumită postare dar incearcă să o ingroape sub comentarii negative, cu atacuri personale sau înjurături.

E posibil să existe chiar și o “asociație națională a creatorilor digitali”. Ei funcționează precum unele galerii de fotbal care sunt mai preocupate să injure adversarii decat să urmărească meciul. 

Evident, sărăcia, lipsa de educație, de cultură, frustrările de tot felul, pierderea iluziilor – mai ales pentru unii care au emigrat, – generează această explozie de resentimente pe rețelele sociale.

De aceea, cred că trebuie să ne facem probleme în legătură cu viitorul României. Nu din cauza rusilor, a ucrainenilor, a “mercosurilor”, a groenlandezilor. Ci din cauza noastră – a celor care alimentăm la nivel de fierbere, ura si furia socială. Problema nu e „să ne luăm țara inapoi”, ci ce să facem cu ea, după aceea! O dăm pe mâna „creatorilor digitali”?

PS Poziția de „creator de conținut online” figurează in nomenclatorul de ocupații la poziția 343526.

Lansarea volumului: ,,Războiul moldo-rus de pe Nistru din primăvara-vara anului 1992″.

Fundația Europeană Titulescu a organizat miercuri, 14 ianuarie 2026, ora 16.30, lansarea volumului: ,,Războiul moldo-rus de pe Nistru din primăvara-vara anului 1992„.
Invitați speciali:

Conf.univ. Dr Iulian FOTA

Prof.univ. Dr Dumitru PREDA

Dr Mihai GRIBINCEA

Moderator: Prof.univ. Dr Adrian NĂSTASE, Președintele FET.
Evenimentul s-a desfășurat la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, și a fost transmis live pe pagina de Facebook și canalul de YouTube al Fundației.
Sponsorii FET: Grampet Group, Grup Primacons.

Ar fi nevoie de un minister al comerțului

Asa cred. E adevarat, la nivelul Uniunii Europene, politica comercială externă (de exemplu acorduri de liber schimb, tarif vamal unificat) este gestionată centralizat de Comisia Europeană prin DG Trade, iar statele membre coordonează poziții în Consiliu.

În unele țări nivelul de specializare variază: în unele guverne există un minister special de comerț, iar în altele comerțul e parte din ministerul economiei/industriei/afacerilor.

Desigur, Romania, devenind membru al UE, a acceptat aceste reguli. In momentul de față, in Ministerul economiei…, exista o directie de politici comerciale si o directie de afaceri europene.

In ultimul timp, s-au schimbat insa multe lucruri. In primul rand, interesele economice si comerciale ale membrilor UE au devenit tot mai divergente, in conditiile crizelor de tot felul de dupa pandemie. In al doilea rand, abordarea presedintelui Trump, bazata pe bilateralism si pe ignorarea Organizatiei mondiale a comerțului. In al treilea rand, negocierea unor acorduri de liber schimb (foarte complexe) ale UE cu diverse state sau organizatii (Ucraina, Canada, Vietnam, Mercosur), care evidentiaza diferite categorii de tari cu interese diferite (in domeniul industrial sau agricol).

Fara a intra in detalii, cred ca un minister al comertului ar fi util pentru a urmari cu atentie negocierile de la Bruxelles dar si pentru a dezvolta, in anumite situatii, contacte cu anumite state in domeniul comercial/investitii (spre exemplu, China). Sau pentru a negocia bilateral politici comerciale cu alte state, atunci cand este necesar.

Ce se mai intampla cu „inch-ii” NATO?

In declaratiile liderilor NATO, gasim numeroase referiri la articolul 5 al Tratatului de la Washington, cu corolarul repetat, cu mandrie, „vom apara fiecare inch din teritoriul NATO” impotriva unei agresiuni. Si liderii UE s-au adaugat corului, traducand inch-ul in centimetri.

Apar trei intrebari: 1. „Inch-ii” Groenlandei apartin NATO si, ca atare, trebuie apărati?

2. Chestiunea cu „inch-ii” este valabila doar in cazul unei agresiuni din partea unui non-membru NATO?

3. Un stat membru NATO poate ataca „inch-ii” unui alt stat membru NATO? Cum ar functiuna in acest caz articolul 5?