A 12-a zi de protest. Militarii în rezervă şi sindicaliştii i-au „sorcovit“ pe Boc în Piaţa Victoriei şi pe Culcer, în faţa clădirii TVR. Urmăresc de câteva zile cu atenţie felul în care reacţionează mediul online la ceea ce se întâmplă în stradă. Felul în care virtualul trăieşte, comentează sau corec­tează realul. fii constat că avem de-a face, de fapt, cu un binom. Cu un fenomen care are loc, în acelaşi timp, pe stradă şi pe internet.

Nu are sens, cum nu a avut niciodata in ultimii ani, discutia despre remanierea posibila a Guvernului Boc. Orice ministru nou a aparut pe cu totul alte considerente decat cele de competenta si profesionalism. Ministrii au fost inlocuiti fie ca urmare a unor scandaluri publice, fie ca urmare a unor jocuri politice. Asa ca discutia actuala despre eventuale remanieri, facute cu scopul eficientizarii unor ministere, chiar nu are sens.

Trăim într-un stat cu instituţii care se prăbuşesc. Nu e nevoie de alţi miniştri. În România, discuţiile despre re­­mani­eri seamănă teribil cu discuţiile despre transferurile din fotbal. Nu con­tează scopul, importantă e în­şi­ru­i­­­­rea unor nume şi a unor sume de bani, în baza a numeroase speculaţii. Toată lumea devine chibiţ, toţi ştiu un pont.

Sistemul Băsescu se prăbuşeşte încet, sub ochii noştri. Pentru politicieni şi pentru mulţi nepoliticieni, anul în care am intrat este unul al alegerilor locale şi gene­rale. Adică el contează mai ales prin felul în care se termină. E o viziune pragmatică, poate chiar dramatică, dar nu lipsită şi de simplificări ce denaturează analiza.