Emisiunea Subiectiv, Antena 3
Postat la 2011-12-15

DATA: 15-12-2011
EMISIUNEA: SUBIECTIV
POSTUL: ANTENA 3
ORA: 20:30
MODERATOR: RĂZVAN DUMITRESCU
INVITAŢI: ADRIAN NĂSTASE
ADRIAN URSU

 

TALK-SHOW

 

Intervievat: În baza art. 11, punctul 2, litera A Cod Procedură Penală, raportat la art. 10 litera D Cod Procedură Penală, achită pe inculpatul Năstase Adrian pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255, alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 6 şi art. 7 alin. 2 din legea 78/2000.

Răzvan Dumitrescu: Bună seara, bine v-am găsit la "Subiectiv"! Astăzi, s-a dat verdictul într-unul dintre cele mai cunoscute dosare penale ale unui politician de marcă din România. Cine nu a auzit de pildă, de mătuşa Tamara? Eu sunt convins că această rudă are cel puţin atâta notorietate câtă are şi Adrian Năstase. Discutăm, în exclusivitate despre acest dosar şi despre culisele deciziei. Pentru că sunt lucruri interesante şi spectaculoase acolo, chiar cu domnul Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional al PSD. Alături de noi Adrian Ursu, realizator Antena 3. Bună seara, tuturor!

Adrian Năstase: Bună seara!

Răzvan Dumitrescu: Eu am câteva elemente din dosar. Acum, verdictul fiind dat, putem comenta aceste lucruri şi elementele arată foarte interesant. Toată povestea a plecat de la un denunţ făcut de Genică Boerică. Genică Boerică e cunoscut dumneavoastră, este personaj care fusese arestat chiar în perioada guvernării Năstase, condamnat la 8 ani de închisoare cu executare. Presupusa mită, despre care s-a vorbit şi a fost acuzat Adrian Năstase, ar fi fost făcută printr-o hotărâre de Guvern, care a fost dată cu acordul unanim al tuturor membrilor Guvernului, că aşa se dau hotărârile de Guvern. Adrian Năstase a fost acuzat în fapt că i-a promis numitului Ioan Melinescu că va fi numit în fruntea Oficiului pentru Prevenirea Spălării Banilor, înainte de a fi premier Adrian Năstase, lucru care s-a întâmplat cu Ioan Melinescu, dar o să vedem în ce condiţii. Patru: suma de bani considerată de procurori ca fiind obiectul unei infracţiuni de spălare de bani a fost de fapt introdusă în declaraţia de avere a domnului Adrian Năstase. E vorba de o sumă de 400 de mii de euro, care figurează în declaraţia...

Adrian Năstase: De dolari.

Răzvan Dumitrescu: Da. Din noiembrie 2000. Deci spălare de bani cum s-ar spune în public şi în declaraţia de avere recunoscută, semnată şi pusă în document. Asta e pe scurt. Citind toate lucrurile astea, domnule Năstase, vreau să vă întreb: cea mai tare probă până la urmă a fost acest denunţ al unui condamnat definitiv la 8 ani de închisoare?

Adrian Năstase: Da. Nu numai atât, dar eu am adus câteva documente cu mine. Le-am prezentat fără îndoială. Sunt şi în dosarul cauzei. S-a făcut, la un moment dat, şi un test poligraf. Şi concluzia testului era...

Răzvan Dumitrescu: Poligraf pentru Genică Boerică.

Adrian Năstase: Pentru Genică Boerică. Pentru răspunsurile domnului Genică Boerică, concluzie: la întrebarea relevantă cauzei, privind declaraţiile către DNA, s-au evidenţiat modificări semnificative, care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului. Nu vreau să discut foarte mult despre această chestiune.

Răzvan Dumitrescu: Staţi puţin. S-a făcut probă poligraf. Înţeleg că a picat proba poligraf şi procurorii ce au făcut? Au menţinut proba asta?

Adrian Năstase: Au menţinut-o. Iar în rechizitoriu chiar o invocă pentru acuzare, ceea ce este absolut aberant.

Răzvan Dumitrescu: Vreau să vă mai întreb altceva, pentru că am ajuns la Genică Boerică. S-o lămurim de la început. Pe parcursul procesului, înţeleg că o declaraţie a lui Genică Boerică ar fi fost că s-a văzut cu un alt inculpat şi au pus la cale anumite lucruri în legătură cu acuzaţia care v-a fost adusă, la Craiova, în data de 30 decembrie 2000, în faţa unui magazin care nu era construit la vremea aia acolo şi cu celălalt inculpat, care nu se afla în Craiova. Se afla în Predeal, lucru demonstrat pe parcursul instanţei. Incredibil!

Adrian Năstase: Da. Acest dosar nu ar fi trebuit să existe şi într-un fel...

Răzvan Dumitrescu: Staţi puţin. Chiar s-a întâmplat aşa în proces? Eu am nişte documente, dar parcă nu-mi vine să cred. Adică pare ieşit din peisaj.

Adrian Năstase: Toate lucrurile acestea s-au întâmplat. Încercarea procurorilor de a dovedi că au aici un caz a fost absolut ridicolă. Şi încercarea de a aduce martori în sprijinul lui Boerică a fost de asemenea ridicolă, pentru că s-a văzut foarte clar. Aveau doi martori principali. Unul dintre ei a spus că ceea ce ştia el era din ce i-a povestit mai târziu Genică Boerică, şoferul lui. O altă persoană care era foarte apropiată de el, în relaţii mai strânse, a povestit că declaraţiile de la DNA le-a dat din teamă, pentru că şi soţul şi tatăl am impresia, erau în închisoare şi se temea pentru ei. Şi a spus că, practic şi-a retractat declaraţiile de la DNA. Aceştia erau cei doi martori care susţineau denunţul lui Genică Boerică, care a fost luat din închisoare, adus la DNA, a dat declaraţii acolo ca să fie eliberat condiţionat. Şi a fost eliberat.

Răzvan Dumitrescu: Era condamnat la 8 ani de închisoare şi a fost eliberat.

Adrian Năstase: Da. Deci lucrul acesta mi se pare foarte ciudat şi în mod evident... iar după aceea, el a devenit martor. Cum poţi să fii martor într-un proces în care ai un interes evident? El a fost martorul principal în acest proces. Aici, dacă îmi daţi voie să vă spun, mi-am adus aminte astăzi de o situaţie asemănătoare, când s-au publicat prima dată declaraţiile de avere. Domnul Cristoiu atunci spunea: ce ne facem, că Năstase nu are 4 case? Atunci au fost declaraţiile publice şi toată legenda aceea cu Năstase, 4 case, nu a mai putut fi susţinută prin nişte chestiuni concrete.

Răzvan Dumitrescu: Rimează, e o rimă bună.

Adrian Năstase: Corect. Dar şi aici avem de-a face cu o legendă care, timp de mai mulţi ani s-a construit. Mie mi-a fost imposibil. La un moment dat, s-a spus că nu a existat mătuşa soţiei mele. Am vrut şi astăzi să aduc nişte fotografii, dar până la urmă am renunţat. Poate soţia mea o să...

Răzvan Dumitrescu: Eu vă fac o mărturisire. Pe mine mă interesează mai puţin faptul că un politician trece prin astfel de lucruri. Eu mă gândesc aşa: când te urci în politică, îţi asumi orice fel de meci.

Adrian Năstase: E corect.

Răzvan Dumitrescu: Deci prea puţin mă interesează.

Adrian Năstase: În sfârşit...

Răzvan Dumitrescu: Dar când văd că un om pretinde că s-a întâlnit cu alt om care nu era acolo, în faţa unui magazin care nu exista şi lucrul ăla rezistă şi nici măcar procurorii nu-l scot din dosar, îl lasă acolo să ajungă în instanţă.

Adrian Năstase: Asta s-a descoperit în cercetarea judecătorească.

Răzvan Dumitrescu: E foarte interesant. Eu mă gândesc ce-ar putea să păţească un personaj anonim din România, care nu e politician şi care nici măcar nu beneficiază de mediatizare. Şi-l întreb pe Adrian Ursu treaba asta.

Adrian Năstase: Într-o altă situaţie, eu cred că dosarul ăsta nu ar fi pornit, dacă era vorba de altcineva.

Răzvan Dumitrescu: Dacă s-a putut întâmpla unui greu, care are notorietate, hai să spunem pe româneşte poate şi relaţii, ce s-ar putea întâmpla cu un cetăţean obişnuit pe care, să zicem, îl ia în colimator un mai mare al ţării la un moment dat. Concret.

Adrian Năstase: A fost o situaţie cu totul specială. După alegeri, vă aduceţi aminte, Traian Băsescu, nemulţumit de faptul că PSD câştigase alegerile parlamentare sau obţinuse cele mai multe voturi, a modificat formula guvernamentală, luând alături UDMR şi PUR şi a creat o majoritate care însă nu-i crea suficient confort. A vrut să declanşeze alegeri anticipate şi a declanşat o bătălie foarte dură pentru schimbarea preşedinţilor celor două Camere. Era vorba de mine şi de domnul Văcăroiu. Bătălia asta nu a rezistat din punctul de vedere al regulamentului. Curtea Constituţională s-a pronunţat. Şi atunci, s-a căutat o altă metodă pentru înlăturarea mea din poziţia politică.

Răzvan Dumitrescu: Am înţeles. Dumneavoastră aveţi explicaţia politică.

Adrian Năstase: Şi, la începutul lui 2006, au pornit mai multe procese, toate în acelaşi fel, prin denunţuri date la DNA.

Răzvan Dumitrescu: Eu rămân cu această întrebare: asta este justificarea pe care dumneavoastră, ca om politic, o daţi. Eu mă întreb ca simplu cetăţean şi-l întreb pe Adrian Ursu: păi dacă a fost posibil să se meargă atât de mult, pornind de la un denunţ de la un tip care executa 8 ani, care spune că s-a întâlnit cu altul care nu era acolo, într-o zonă care nu exista şi a ajuns până aici, ce i se poate întâmpla unui cetăţean obişnuit la un moment dat, dacă i se pune cuiva pata pe el?

Adrian Ursu: Sigur, avem cazul Ţundrea, care este un caz relevant pentru felul în care o eroare judiciară poate să provoace efecte dramatice în cazul unui om care stă ani de zile în puşcărie, fără să aibă vreo vină. Dar avem şi cealaltă situaţie, în care justiţia trenează şi justiţia se vede că poate să provoace daune nu numai unui politician, ci oricui, prin durata unui proces. Ani de zile, asupra ta planează suspiciune. Ani de zile, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu teama că s-ar putea ca astăzi să fie ziua şi de fapt, constaţi că ani de zile trăieşti într-o incertitudine determinată de ce? De nepricepere pe de o parte, în a instrumenta un dosar. Şi pe de altă parte de dorinţa de a ţine prelungit un astfel de caz. Fiindcă, în mod evident, aici a fost şi dorinţa de a-l ţine prelungit. Era mai util ca Adrian Năstase, sau este mai util ca oricine altcineva să aibă deasupra sabia unor dosare penale neterminate, decât să ajungă în faza finală a procesului iniţial.

Răzvan Dumitrescu: Fiindcă, dacă se termină cu achitare, pică prost pentru...

Adrian Ursu: Exact. Eu mă întreb însă de ce, de pildă, date fiind unele dintre lucrurile găsite, relevate şi de tine în acest dosar, domnul Adrian Năstase s-a fofilat, utilizând toate tertipurile pe care le are un politician. Şi acum câţiva ani avea mai multe tertipuri la îndemână un politician, prin sistemul de imunităţi care încă era în vigoare, de la a ajunge în faţa judecătorilor, cei care iată, au depistat şi aberaţiile procurorilor din dosar. Nu s-au lăsat păcăliţi nici de expertize aberante. Sau dimpotrivă, au solicitat altfel de expertize şi, în cele din urmă, au pronunţat verdictul de astăzi. De ce aţi folosit toate mijloacele care, din păcate, au avut efecte şi asupra noastră, a tuturor? Fiindcă ele s-au găsit, cu exemplul Adrian Năstase, în mai toate rapoartele de monitorizare, acolo unde Parlamentul era socotit frână în calea justiţiei?

Adrian Năstase: Domnul Ursu, justiţia înseamnă respectarea procedurilor, respectarea Constituţiei. Deci puteţi să-i puneţi întrebarea asta Monicăi Macovei. În 2005, Monica Macovei a schimbat legea privind responsabilitatea ministerială. Şi ignorând o decizie a Curţii Constituţionale din 1999, a indus în eroare Guvernul şi a fost adoptată o modificare care practic a declanşat sesizări la Curtea Constituţională, iar dosarul de care vorbim practic a ajuns în faţa instanţei şi a intrat în faza de cercetare judecătorească în octombrie 2009, deci acum doi ani. Pentru că – şi aici ar trebui întrebată Monica Macovei.

Adrian Ursu: Mă refer la toate cele trei dosare, care îl au ca subiect pe Adrian Năstase. Şi în ele, de fiecare dată, a fost utilizat... dar de la un politician care a avut răspunderea conducerii, eu mă aştept la altă atitudine decât de...

Adrian Năstase: Oricât de tare mi-aş dori să fiu judecat foarte rapid de procurorii DNA...

Adrian Ursu: Sau de judecători.

Adrian Năstase: Nu, eu vorbesc deocamdată, dosarele erau făcute. Au fost 20 de dosare care au pornit. Deci ele au trebuit, în timpul ăsta s-a văzut foarte clar care dintre ele, la multe dintre ele au renunţat chiar ei.

Răzvan Dumitrescu: Adrian Ursu pune o întrebare foarte simplă.

Adrian Năstase: Am înţeles.

Răzvan Dumitrescu: S-a creat această imagine, că vă opuneţi începerii acestor procese.

Adrian Năstase: Nu.

Răzvan Dumitrescu: Dacă s-ar fi terminat repede...

Adrian Năstase: M-am opus unei derulări neconstituţionale a acestor procese. În momentul în care procurorii au pornit fără să ţină seama de absolut nimic, de termene de prescripţie, de faptul că... ca să vă dau un exemplu, când au fost audiaţi cei 974 de martori, în dosarul la care merg şi mâine, cel cu afişele electorale, erau audiaţi în trei locuri diferite, în acelaşi timp. Vă daţi seama, puteam eu sau avocaţii mei să meargă să urmărească derularea cercetării? Deci toate aceste lucruri, care au fost făcute în foarte mare grabă, ele trebuia să aibă ca finalitate alegerile parlamentare şi prezidenţiale 2008, respectiv 2009. Asta a fost graba lor. Sigur, eu puteam să intru în jocul respectiv. Era un joc politic. Şi un joc politic bazat pe încălcarea Constituţiei. Trebuia să accept acest lucru? Eu am crezut că nu.

Răzvan Dumitrescu: Doamna Monica Macovei avea un comentariu înainte de acest verdict şi are un comentariu pe blog după acest verdict, astăzi. Ia să vedem ce spunea, înainte de acest verdict.

Adrian Năstase: Sunt foarte interesat de comentariu.

 

Monica Macovei, 30 ianuarie 2011: Printre alţii, comentează domnii Năstase şi Ponta, sau e unul singur. Năstase - Ponta. Aş vrea să spun atât: Adrian Năstase să se ducă să se judece, pentru că are dosare. E trimis în judecată. Pe care şi le amână de ani de zile. Mi se pare incalificabil să vorbeşti despre justiţie, despre dosarele altora, când tu îţi amâni procesele penale şi nu te duci să le judeci. Iar domnul Ponta ar putea să-l însoţească, ca să fie sigur că nu-şi amână şi data viitoare procesul. Tot timpul, cei doi, Ponta şi Năstase s-au opus practic justiţiei.

 

Răzvan Dumitrescu: Doamna Macovei făcea declaraţiile astea pe 30 ianuarie 2011, la o conferinţă de presă a PD-L. Acum, pe blog, după verdict, doamna Macovei zice că nu comentează decizia instanţelor, dar totuşi o comentează. „Remarc cât de mult timp le-a luat judecătorilor să ia o decizie”. Mai zice: „cum e cu moştenirea de aproape un milion de euro, despre care presa scria că a trecut-o în declaraţia de avere, la sfârşitul lui 2005? Cum se justifică suma de 400 de mii de dolari, depusă de soţia sa într-un cont bancar şi unde a dispărut dosarul de la Oficiul pentru Spălarea Banilor?”. Aveţi răspunsuri pentru doamna Macovei?

Adrian Năstase: Sigur, dar sunt extrem de fericit s-o ajut puţin să-şi găsească liniştea. Pentru că a avut o misiune din partea lui Traian Băsescu, în 2005: să facă aceste dosare. A modificat legea răspunderii ministeriale special pentru mine, într-o formă neconstituţională. Şi, după părerea mea, întârzierile acestea de câţiva ani în derularea proceselor şi costurile respective ar trebui să-i fie imputate. Eu, dacă aş fi în societatea civilă, aş spune: dom'ne, pentru faptul că a indus în eroare Guvernul şi a modificat legea, în condiţiile în care exista o decizie a Curţii Constituţionale din ’99, pe care a ignorat-o cu bună ştiinţă, aceste costuri privind doi-trei ani de cercetare, de urmărire penală la nivel de DNA şi care au fost anulate de Înalta Curte, pentru aceste raţiuni, costurile respective să-i fie imputate şi doamnei Monica Macovei şi, din cei 20 de mii de euro pe care-i primeşte pe lună ca europarlamentar, sinecura pe care a primit-o de la Traian Băsescu pentru aceste operaţiuni politice, să plătească cheltuielile care s-au făcut. Iar acum, în legătură cu acest dosar. Întreba unde este. Să meargă să-i întrebe pe prietenii săi de la „Evenimentul Zilei”. Pentru că, iată, în 2006 au apărut facsimile din acest dosar în „Evenimentul Zilei”. Nu ştiu dacă se vede la cameră, dar iată: în 2006 au apărut, în ianuarie, în „Evenimentul Zilei”, sub semnătura Emiliei Şercan – poate o cunoaşte – au apărut aceste file, fasimile din dosarul respectiv. Doar dacă nu cumva doamna Macovei mă bănuieşte pe mine că am luat dosarul de la Melinescu şi l-am dat celor de la „Evenimentul Zilei”.

Răzvan Dumitrescu: Ca să apară la „Evenimentul Zilei”.

Adrian Năstase: Ca să apară acolo. Deci iată, şi în momentul de faţă există, din 2006, un dosar care a fost disjuns din acest dosar, prin care soţia mea a cerut la Parchet să se cerceteze ce s-a întâmplat cu...

Răzvan Dumitrescu: Şi s-a cercetat ce s-a întâmplat cu banii ăia, cu 400 de mii de dolari?

Adrian Năstase: Nu s-a terminat. Nu e vorba de banii ăia. Că nu asta a fost problema în dosarul ăsta.

Răzvan Dumitrescu: A fost şi acuzaţia aia de spălare de bani în presă, de pildă.

Adrian Năstase: Toată chestiunea asta a fost rezolvată şi practic dosarele au fost cercetate în trei rânduri, la Oficiul respectiv. Şi s-a spus că nu e nicio problemă cu operaţiunea respectivă. Discuţia era cu dosarul ăsta, că cineva mi-a dat un dosar.

Adrian Ursu: Bine, şi domnului Traian Băsescu acelaşi Oficiu de Spălare a Banilor i-a dat un NUP de genul ăsta, spunând că nu există nicio problemă...

Adrian Năstase: O să-l invitaţi pe dânsul şi o să vă explice ce e cu dosarul ăla.

Adrian Ursu: Nu, că de-aia zic, că Oficiul ăsta ştim cum funcţionează el. Problema e cu declaraţia de avere. Din câte îmi aduc şi eu aminte, mătuşa Tamara, Dumnezeu s-o odihnească, a apărut într-o declaraţie de avere, care a apărut înainte de dosarul Genică Boerică.

Adrian Năstase: Da.

Adrian Ursu: Deci ea nu era generată de denunţul acestui individ cu nume amuzant. Ea era generată de pixul lui Adrian Năstase, cu care a completat acea declaraţie.

Răzvan Dumitrescu: De avere.

Adrian Ursu: De avere.

Adrian Năstase: Da.

Adrian Ursu: Bun. Dar ea, repet, apărea de nicăieri această moştenire, această avere dobândită de familia dumneavoastră apărea de nicăieri. Că tocmai aici a fost problema, chiar şi pentru colegii dumneavoastră, care nu din dosarul Genică Boerică s-au luat sau nu de preşedintele Camerei.

Adrian Năstase: Aveţi o memorie extraordinară, de elefant aş spune.

Adrian Ursu: Mulţumesc. Ursu mă cheamă, dar e alt regn.

Adrian Năstase: Ştiu, de-asta am vrut să subliniez acest lucru. Ne referim la două momente diferite.

Adrian Ursu: Sigur.

Adrian Năstase: Este vorba de o declaraţie din 2005-2006, dar eu spun că există această declaraţie încă din 2000.

Adrian Ursu: Unde era mătuşa?

Adrian Năstase: Am aici textul. Dacă vă interesează, vi-l dau. Depuneri în valută, depozit în valută la Bank Austria Credit... al mătuşii soţiei, în administrarea soţiei, conform dispoziţiilor testamentare. Deci în 2000.

Adrian Ursu: Aici ce erau, conturile?

Adrian Năstase: Da. Despre asta discutăm.

Adrian Ursu: Dar milionul era din bijuterii şi din alte venituri.

Adrian Năstase: Nu, despre asta era vorba. Pentru că banii...

Adrian Ursu: Erau bani plus bunuri. Aşa ieşise milionul. Cash-ul era 400.

Adrian Năstase: Eu vorbesc de acest dosar. În rest, în ceea ce a însemnat...

Adrian Ursu: Nu, eu vorbesc de cariera dumneavoastră politică. În rest, dosarul s-a soluţionat astăzi, într-un fel în care s-a soluţionat. Este treaba justiţiei să-l definitiveze. Şi iată că l-a definitivat. Eu spuneam că dumneavoastră aţi zburat din scaunul de preşedinte al Camerei Deputaţilor, desigur cu ajutorul colegilor de partid, că nu aveaţi cum să zburaţi altfel, după cum s-a văzut şi în cazul Geoană, pe baza acestei declaraţii de avere din 2005.

Adrian Năstase: Nu din cauza asta.

Adrian Ursu: Păi atunci a izbucnit povestea mătuşa Tamara în presă.

Adrian Năstase: E adevărat, dar au izbucnit o mulţime de alte chestiuni şi a fost un linşaj mediatic, la care au participat foarte mulţi. Au fost aproape o mie de articole în câteva săptămâni şi miza era înlocuirea mea din funcţia de preşedinte la Camera Deputaţilor. Asta a fost miza. În rest, totul a fost extrem de transparent, inclusiv în acest dosar s-au făcut cercetări în legătură cu obiectele respective. Ele există, mătuşa soţiei mele a existat. Deci chestiunea asta a fost perfect clarificată.

Răzvan Dumitrescu: După ce un astfel de dosar, bazat pe nişte mărturii care se dovedesc neadevărate, ajunge la final, cei care au mărturisit neadevărat păţesc ceva? În România, păţesc ceva?

Adrian Năstase: Nu, evident că nu.

Adrian Ursu: Ei pot să păţească, dacă împricinatul, respectiv Năstase Adrian, face acţiune penală împotriva celor care au comis un denunţ calomnios, evident. S-ar putea însă ca... să se prescrie.

Adrian Năstase: Evident.

Răzvan Dumitrescu: Comentariul doamnei Macovei de pe blog se explică şi prin fericirea dintre cei doi? Mă întreb. Adică eşti ministru – e o poză recentă asta, este ultima poză a celor doi împreună – întreb dacă se justifică... se pare că e nemulţumită de verdict.

Adrian Ursu: Doamna Macovei şi domnul Traian Băsescu ar trebui să fie nemulţumiţi de minunata instituţie numită DNA, cea care este lăudată în toate rapoartele de ţară pentru volumul de muncă şi pentru calitatea muncii şi cea al cărei şef a fost numit pe funcţie în continuare, domnul Daniel Morar, de către Traian Băsescu, la televizor. I-a prelungit mandatul la Televiziunea Publică. Am înţeles că-i mai dă şase luni.

Adrian Năstase: În 2005, practic, acest cuplu a pornit acţiunea de hăituire politică a adversarilor. Asta a fost de fapt...

Răzvan Dumitrescu: După o scurtă pauză, o să vedem comentariile preşedintelui, sau mai bine zis lipsa de comentarii. Rămâneţi cu noi, urmează lucruri importante. Ne-am întors în direct la „Subiectiv”. Haideţi să vedem, că a fost întrebat şi preşedintele Traian Băsescu ce comentarii are în legătură cu verdictul de astăzi, de achitare în cazul mătuşa Tamara. Iată ce-a răspuns.

Reporter: Cum comentaţi achitarea lui Adrian Năstase?

Traian Băsescu: Nu comentez hotărârile justiţiei.

Răzvan Dumitrescu: E interesant. Adică mă întrebam dacă răspunsul ăsta conţine şi un principiu. Altminteri, ia să vedem pe data de 3 noiembrie cum făcea domnul preşedinte Traian Băsescu praf nişte decizii ale justiţiei, cu privire la salarii. Deci comenta decizii ale justiţiei.

 

Traian Băsescu, 3 noiembrie 2011: O ţară care împrumută ca să-şi asigure costurile de unde credeţi că scoate 9 miliarde de lei mâine, ca să respecte hotărârile judecătoreşti? Indicaţi şi sursa, că aşa spune în Constituţie. Cine afectează bugetul de stat, indică sursa.

 

Răzvan Dumitrescu: Până la urmă, asta vă întreb: de ce credeţi că astăzi a preferat să nu comenteze? Căci altădată comenta deciziile justiţiei.

Adrian Năstase: Mi-e foarte greu să explic raţiunile pentru care acţionează într-o zi într-un fel.

Adrian Ursu: Pot să dau un răspuns în locul domnului Năstase? Că e într-o situaţie unde îi e greu să comenteze. Păi nu e prieten cu domnul Adrian Năstase. Dacă era prieten cu domnul Adrian Năstase, comenta. De pildă, vă dau un exemplu: Popoviciu, unde are penthouse domnişoara Ioana Băsescu. Are penthouse acolo, de 800 de mii de euro.

Răzvan Dumitrescu: Are apartamentul ăla. Alţii s-ar putea să se gândească la o revistă pentru adulţi.

Adrian Ursu: Nu. Penthouse îl cheamă, penthouse spunem. Şi când domnul Popoviciu a fost luat de către mascaţi, cu solicitare desigur din partea procurorilor, domnul Traian Băsescu a ieşit şi a comentat. Şi a spus că vina domnului Popoviciu e că a făcut o investiţie foarte mare în nordul capitalei. Şi pentru vina asta să fie luat? Atunci, a comentat. Şi procesul era pe rol.

Răzvan Dumitrescu: Azi, nu a comentat. Dânsul comentează deciziile.

Adrian Năstase: Chiar nu sunt prieten cu Traian Băsescu. Recunosc lucrul ăsta şi probabil ăsta este unul dintre marile mele defecte politice, dar în schimb am foarte multă apreciere pentru avocaţii mei şi aş vrea să menţionez lucrul ăsta, pentru că ceea ce s-a întâmplat astăzi a reprezentat de fapt în primul rând efortul lor...

Adrian Ursu: Au fost scumpi avocaţii, apropo.

Adrian Năstase: Nu. Dacă aveţi nevoie, vă recomand nume importante.

Adrian Ursu: Ne întrebăm şi noi cam cum mai merge piaţa că, cine ştie, poate avem nevoie. Pe de altă parte însă, am auzit că sunt unii avocaţi care câştigă foarte mult. Am văzut un top cu domnul Florentin Ţuca în frunte, cu nişte milioane de euro de pildă, din consultanţa dată la stat.

Adrian Năstase: Acolo e vorba de cu totul altceva. Aici însă, este vorba de nişte oameni pe care îi preţuiesc şi cu care am chiar relaţii de prietenie.

Răzvan Dumitrescu: Domnul Năstase, asta este o problemă între dumneavoastră şi avocaţi. Haideţi să discutăm chestiuni de interes public.

Adrian Năstase: Daţi-mi voie să spun lucrul ăsta, pentru că e vorba de domnul Lucian Bolcaş, pentru care am o mare preţuire, dar este vorba în mod deosebit de domnul avocat Viorel Roş şi de Ciprian Romiţan. Sunt nişte oameni care au muncit. Ei au pregătit aceste dosare.

Răzvan Dumitrescu: Am o rugăminte. Nu le faceţi reclamă acum. Eu înţeleg că dânşii lucrează, sunt buni.

Adrian Năstase: Nu le fac, fac un act de dreptate şi eu.

Răzvan Dumitrescu: Da, dar asta e o chestiune privată, între dumneavoastră şi dânşii. Chestiunea publică este cea a omului politic Adrian Năstase în raport cu cei...

Adrian Năstase: Dumneavoastră mă vedeţi pe mine la cele 90 de termene pe care le-am avut în ultimele luni, la Înalta Curte. Dar nu ştiţi că, în afară de aceste termene acolo, eu am stat zeci, sute de ore cu aceşti oameni, ca să pregătim aceste dosare.

Răzvan Dumitrescu: Eu sunt foarte conştient de faptul că aţi pregătit foarte serios lucrurile. Însă pe mine mă interesează chestiunile publice.

Adrian Năstase: Sigur, putem să le discutăm şi le discutăm şi pe acestea.

Răzvan Dumitrescu: Păi haideţi să le discutăm. Ne întoarcem la ele? Vă rog.

Adrian Năstase: Poate mai puţin despre Monica Macovei.

Răzvan Dumitrescu: Nu. Doamna Udrea are o reacţie, dar atenţie: dânsa se aştepta la o condamnare şi pare supărată că nu s-a întâmplat aşa. Ia haideţi să vedem ce zice doamna Elena Udrea!

 

Elena Udrea: Este greu să judec o decizie a unei instanţe de judecată. Nu ştiu care sunt argumentele. Trebuie văzută motivarea, dar vedem cum un dosar de corupţie atât de mediatizat, un caz de corupţie despre care se ştie de atât timp, de ani de zile aşteptăm acest verdict, s-a închis cu o soluţie prin care domnul Năstase a fost găsit nevinovat. Mă aşteptam la o soluţie de condamnare.

 

Răzvan Dumitrescu: Da. Aflăm de fapt cum trebuie să se judece? Eu asta mă întreb. Adrian Ursu. Adică nu contează ce e în dosar, dacă procurorii şi-au făcut bine sau prost treaba, eu mă aşteptam la o condamnare.

Adrian Ursu: Doamna Udrea vorbeşte ca şi cum ar spune că se aştepta ca anul acesta să se poarte mov, de pildă. Adică faptul că se poartă roz este oarecum abuziv. Adică totuşi, dacă dânsa se aştepta să se poarte mov, de ce designerii de la Paris au impus altă culoare a anului? Doamna Elena Udrea ar putea să se uite la propriile poveşti penale care sigur, s-au stins cum s-au stins, că ştim de pildă în dosarul ALRO cum au dispărut până şi martorii de la interceptările telefonice, martorii, suportul acelor interceptări. Şi de la servicii au venit doar listingurile telefonice. Ar putea să se întrebe de pildă cam cum stă cu dosarele domnul Adriean Videanu, cel pe care aflăm din ziarul „Gândul” că doreşte doamna Udrea să-l impună candidat al PD-L la Primăria Capitalei.

Răzvan Dumitrescu: Ar putea să zică altcineva, de data asta: adu-l, Doamne!

Adrian Ursu: Şi atunci, mă întreb dacă nu are în jurul domniei sale alţii la care să se uite şi să aibă aşteptări.

Răzvan Dumitrescu: E interesant. Adică important e ca oamenii să nu fie dezamăgiţi. Acum las la o parte logica şi întreb aşa: important e să se judece probe, sau să nu fie dezamăgiţi oamenii?

Adrian Ursu: Am glumit, dar dezamăgirea oamenilor ştiţi când era rezolvată? Când execuţiile aveau loc în piaţa publică. Acele execuţii aveau loc în piaţa publică tocmai pentru ca oamenii să fie amăgiţi, să li se dea impresia că se face dreptate, că respectivul criminal, violator, vrăjitor ce mai era el, este ars pe rug, ghilotinat, spânzurat, cu ochii ieşiţi din orbite, pentru ca poporul să fie mulţumit şi să aplaude, căci poporul aplauda în faţa acelei execuţii, da? Deci dacă doamna Udrea doreşte şi are amintiri de acest fel, să-l caute pe celălalt domn cu care la un moment dat s-a întorlocat partidul domniei sale, care cerea execuţii pe stadioane cu mitraliera. Ar putea să facă un cuplu la fel de succes ca şi cel pe care l-am văzut în fotografia de mai devreme.

Răzvan Dumitrescu: Aveţi ceva de spus în apărarea dumneavoastră, în raport cu declaraţia doamnei Udrea?

Adrian Năstase: Nu. Dacă reformulaţi întrebarea, vă răspund, dar...

Răzvan Dumitrescu: Aveţi vreun comentariu la declaraţiile doamnei Udrea?

Adrian Năstase: Eu credeam că are un suflet caritabil, dar am observat că este... în sfârşit, e o problemă a dânsei.

Adrian Ursu: Caritabil vine de la Caritas, unde făcea domnul Cocoş respectivele afaceri cu muncitorii...

Adrian Năstase: Nu am vrut să fac legătura asta, dar mi se pare că au fost alţi colegi de-ai săi, inclusiv preşedintele care, pentru raţiuni pe care putem să le comentăm, au procedat mult mai corect. În sensul că nu au adăugat nimic, indiferent de ceea ce au crezut, de ceea ce au simţit. Şi eu nu cred că îi va face bine, în timp, acest comentariu care probabil că va fi reluat cândva, mai târziu. Şi oamenii politici în general trebuie să fie atenţi la ceea ce spun astăzi, pentru că ceea ce spun astăzi se poate întoarce împotriva lor, mai târziu.

Răzvan Dumitrescu: Domnule Năstase, dacă nu exista povestea asta, că aşa a început chestia cu mătuşa Tamara şi povestea cu celelalte dosare, aţi mai fi candidat a doua oară la preşedinţie dacă nu erau poveştile astea, care v-au făcut să pierdeţi şi funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, să faceţi şi un pas înapoi cumva. Aţi mai fi candidat la preşedinţie, în anul în care a candidat domnul Geoană, în locul dânsului? Dacă aţi fi candidat, v-aţi fi dus în seara aia la Vîntu?

Adrian Năstase: Nu-mi place istoria contrafactuală. Deci o întrebare de genul ăsta are aşa de multe necunoscute! Viaţa ar fi fost altfel. Poate că lumea ar fi arătat altfel în zona asta a noastră, pe teritoriul României, dacă în 2004 lucrurile nu ar fi fost influenţate de câteva lucruri pe care le putem discuta, dar inutil acum. Şi atunci, dacă nu s-ar fi întâmplat povestea asta, dacă nu ar fi fost presiunea asupra mea, dacă nu ar fi venit Mircea Geoană ca preşedinte al partidului atunci, dacă nu ar fi fost o presiune incredibilă în perioada respectivă, asupra unora dintre membrii opoziţiei, poate da, poate nu, dar la ce îmi foloseşte să gândesc în termenii ăştia?

Răzvan Dumitrescu: Poate da sau poate nu v-aţi fi dus la Vîntu în seara aia, sau cum?

Adrian Năstase: Nu, asta probabil că nu, dar poate că aş fi făcut alte greşeli. Discuţia, şi eu aş vrea să trecem peste ziua de astăzi. Eu am acceptat să vin la această emisiune şi va fi singura emisiune în care discut despre acest dosar. Pentru că eu cred că justiţia trebuie să-şi vadă mai departe, va fi un recurs probabil. Judecătorii sunt convins că vor privi cu seriozitate aceste lucruri şi celelalte dosare, deşi e o presiune extraordinară asupra lor. Astăzi, la Senat a fost adoptată o lege prin care ministrul justiţiei poate să declanşeze acţiuni disciplinare împotriva judecătorilor. Guvernul astăzi şi-a angajat răspunderea pe un proiect de lege privind promovarea judecătorilor. Deci este clară această cruciadă a Executivului, a preşedintelui împotriva judecătorilor. În aceste condiţii, sigur că eu sper ca aceste lucruri să meargă mai departe. Iar eu, după această decizie pe care am comentat-o astăzi şi în discuţiile cu jurnaliştii, şi, şi venind la această emisiune. Dacă este nevoie, putem să continuăm astăzi această discuţie, dar începând de mâine, eu vreau să revin la ceea ce este de fapt mandatul meu de om politic şi să discut despre buget, despre comasarea alegerilor.

Răzvan Dumitrescu: Pe mine mă interesează, ca cetăţean, să ştiu dacă justiţia – şi asta vreau să-l întreb pe Adrian Ursu, după ce o să privim împreună nişte imagini relevante – dacă justiţia este chiar liberă în România şi e în folosul cetăţenilor. În 2004, într-o atmosferă de bal, la Caţavencu parcă, domnul Adrian Năstase şi domnul Traian Băsescu s-au întâlnit la balul respectiv, de la „Academia Caţavencu”. Era înainte de alegeri. Şi acolo a existat un schimb de replici. Atenţie mare!

 

Traian Băsescu, 31 octombrie 2004: Adriane, nici nu ştii cât de mic începi să fii! Eu nu o să fiu un preşedinte bun pentru tine.

Adrian Năstase: Tu nu ai să fii un preşedinte bun nici pentru români, asta e problema.

 

Adrian Năstase: Asta e problema.

Răzvan Dumitrescu: Nu am să fiu un preşedinte bun pentru tine, spusă în glumă sau cu hăhăială.

Adrian Năstase: Am să vă rog să-mi daţi o copie după această înregistrare, ca s-o prezint la instanţă.

Răzvan Dumitrescu: Da.

Adrian Năstase: Pentru că eu spun acolo că de fapt, era vorba de acţiuni politice gândite, construite de Traian Băsescu şi de Monica Macovei.

Răzvan Dumitrescu: Mai în glumă, mai în serios, a spus: nu o să fiu un preşedinte bun pentru tine.

Adrian Năstase: Dar a fost foarte bun.

Răzvan Dumitrescu: Dar îl întreb pe Adrian Ursu, care e neutru în cauza asta, adică poate privi de la distanţă. Glumă, avertisment, cum poate fi interpretată, în contextul acestor dosare, treaba aia?

Adrian Ursu: Sigur, Traian Băsescu se hăhăie, dar nu uită. Adică hăhăiala nu îi ia tot timpul memoria. Ca urmare, sigur că a aruncat în glumă acea vorbă. Ea avea în spate şi în viitor nişte decontări pe care, de obicei, le şi execută Traian Băsescu, ori de câte ori are ocazia, cu colaboratorii săi şi uneori şi cu adversarii. Că de cele mai multe ori are treabă să-i execute pe colaboratori domnul Traian Băsescu. Dincolo de aspectul ăsta însă, într-adevăr, ceea ce s-a întâmplat în relaţia dintre Traian Băsescu şi Adrian Năstase a fost scadenţa unor frustrări şi a unor conflicte care au existat între cei doi, de-a lungul timpului. S-au schimbat vorbe mult mai contondente decât cele pe care le-am auzit mai devreme. S-au comis gesturi şi de o parte şi de alta. Traian Băsescu, să nu uităm, la rândul său, a socotit că este victima sistemului judiciar manevrat de Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Chemarea sa repetată la instanţele de judecată, la Parchet, inclusiv între cele două tururi de scrutin era prezentată în aceeaşi notă ca şi astăzi. Era un război politic, desfăşurat prin intermediul justiţiei. Deci, cum frumos spune Traian Băsescu, nimic nou sub soare. Sigur, dânsul spune în legătură cu Tratatul de la Lisabona.

Răzvan Dumitrescu: Domnule Năstase, haideţi să spunem că asta era atunci, că era campanie în 2004.

Adrian Ursu: Şi acum se cam apropie campania. Şi ceea ce dădea ca exemplu mai devreme domnul Adrian Năstase, în legătură cu legile votate astăzi şi care privesc justiţia din păcate, are la fel de multă legătură cu campania electorală de la anul. La anul, magistraţii sunt necesari. Ei deocamdată îşi demonstrează, iată, în multe cazuri, independenţa şi într-un fel saţietatea vizavi de toate încercările astea şi de toate presiunile care s-au făcut, ani la rând, asupra lor.

Răzvan Dumitrescu: Deci noi ne aflăm în faţa unei strângeri de şurub, consideraţi?

Adrian Ursu: Dar nu o strângere de şurub. Este o punere în regimentul de gardă politică. Ei sunt luaţi de acolo şi aduşi dincoace.

Adrian Năstase: Angajarea de răspundere pe chestiunile legate de comasarea alegerilor şi aşa mai departe. O să vedeţi că, spre deosebire de anii anteriori acum, în birourile secţiilor de votare sunt aduşi şi procurorii. Deci sunt nişte modificări foarte clare. Şi atunci, această presiune pentru înregimentarea procurorilor, care a început, pentru că din 2005, aduceţi-vă aminte, în angajamentele noastre cu Uniunea Europeană procurorii şefi de la Parchetul General şi de la DNA trebuia să fie propuşi de către CSM. Traian Băsescu, Monica Macovei au schimbat legea şi DNA-ul acum şi Parchetul General au şefii propuşi de către ministrul justiţiei şi acceptaţi de către preşedintele României. Aceste lucruri toate au dus, încetul cu încetul, la o subordonare a DNA foarte clară pentru factorul politic şi în mod clar, singura redută care a rămas, Înalta Curte de unde iată, pleacă în valuri la pensii cei care erau, care nu sunt obedienţi. Rămân unii asupra cărora se încearcă timorarea lor. Uitaţi-vă pe o statistică care a fost făcută de către fostul aghiotant politic de la Ministerul Justiţiei al Monicăi Macovei pe o agenţie de presă. Şi uitaţi-vă acolo, să vedeţi minciunile statistice care sunt date, în legătură cu lungimea proceselor. Acuzaţii implicite la adresa judecătorilor, în condiţiile în care acele amânări se datorează Monicăi Macovei, care a schimbat legile într-un mod neconstituţional.

Răzvan Dumitrescu: Ne întoarcem în 2009. Dacă în 2004 era ceea ce era şi era marcat anul de conflictul direct al celor doi candidaţi Năstase - Băsescu, în 2009, pe data de 17 februarie, au fost consultări la Cotroceni. Pe 17 februarie, domnul Traian Băsescu povesteşte celor de la PSD, care s-au prezentat la consultări, cum e cu dosarele lui Năstase. Ia să vedeţi!

 

Traian Băsescu, 17 februarie 2009: Prima dată când mai aud că dosarele lui Adrian Năstase sunt politice, le fac publice. Ca să ne liniştim o dată cu minciuna asta. V-aţi făcut voi de la PSD dosare unii la alţii şi ţipaţi toată ziua că e vinovat Daniel Morar şi Traian Băsescu.

Mircea Geoană: Dar nu e singurul partid care procedează aşa. Adică e o practică curentă.

Traian Băsescu: Da. Deci, domnul vicepreşedinte, eu nu vreau să tensionăm lucrurile, dar vreau să le discutăm cinstit. Vreţi să... dacă tot aţi spus că sunt nule probele, eu le dau drumul la presă, dom'ne. Nu are sens să mai mergeţi să pedalaţi pe asta, pentru că mă obligaţi să fac publice dosarele, ca să mă apăr. Că m-am săturat de povestea politică.

 

Adrian Năstase: Aici sunt câteva lucruri foarte interesante.

Răzvan Dumitrescu: Adică cum le face publice preşedintele? Astea nu au o traiectorie clară în instanţă?

Adrian Năstase: În primul rând acum, toate aceste probe, cele la care se referea Traian Băsescu, sunt toate publice. Că sunt în dosarele care sunt la instanţe şi poate să le vadă oricine. Doi: faptul că aceste dosare erau toate la Traian Băsescu e o chestiune destul de ciudată. Şi că el stătea şi se uita în ele, ne arată un obicei urât din partea şefului statului.

Adrian Ursu: Urât? Adică în termeni estetici? Eu zic că în termeni constituţionali e clar definită şi în termeni judiciari iarăşi e clar definită.

Răzvan Dumitrescu: Cum adică, dau drumul probelor, ceva de genul ăsta?

Adrian Năstase: A fost o încercare atunci de a transfera de la Parlament la preşedinte avizul pentru începerea urmăririi. Şi timp de câteva zile dosarele au fost la Cotroceni, într-un mod incorect, Curtea Constituţională a arătat că acest lucru nu trebuie să se întâmple.

Adrian Ursu: Mie mi-a plăcut bărbăţia domnului Geoană. L-aţi auzit, cu voce fermă, cum spunea domnul Geoană: dar mai sunt şi alte partide.

Răzvan Dumitrescu: Da. Vreau să trec şi de asta.

Adrian Năstase: În primul rând, eu cred că avea informaţii greşite. Genică Boerică, de exemplu, nu era membru de la partid. Şi ceilalţi care au făcut denunţuri, strânşi de instalaţii de către DNA...

Adrian Ursu: Da. Şi Geonică Mirciulică avea informaţii.

Adrian Năstase: Aia e altceva, dar toţi oamenii ăştia pe care i-a chemat DNA şi i-a pus să facă denunţuri acolo, nu erau de la partid.

Răzvan Dumitrescu: Da, dar m-a frapat. Adică dacă mă supăraţi...

Adrian Năstase: Asta a fost o minciună şi la un moment dat, când a venit Sergiu Sechelariu la una dintre audieri, de faţă cu judecătorii şi de faţă cu presa, l-am întrebat dacă el a făcut un autodenunţ. Şi a spus că nu. Şi judecătorii ştiau foarte bine lucrul ăsta. Deci e vorba de minciuni repetate ale lui Traian Băsescu, dar el nu ştia că aceste lucruri vor apărea public şi iată cum minciuni spuse în anumite momente creează după aceea...

 Adrian Ursu: Era o ameninţare bazată pe recunoaşterea unui abuz, şi anume că acele dosare erau în posesia sa, care nu avea nicio legătură cu ele.

Răzvan Dumitrescu: O să vedem nişte poze. O să vedem poza cu domnul Gabriel Oprea, pe vremea când era prefect, cu domnul Traian Băsescu, pe vremea când era primar şi cu domnul Adrian Năstase, pe vremea când era premier al României. Aţi fost acuzat de Traian Băsescu că Oprea este şeful mafiei dumneavoastră personale. În acest moment, Oprea Gabriel este ministru şi pilon important al guvernării. A fost reevaluat, cum domnul preşedinte spune. Iar Vanghelie a fost decorat de Traian Băsescu. Faptul că Vanghelie a fost decorat, dumneavoastră cum priviţi lucrul ăsta? în perspectiva felului în care domnul preşedinte reevaluează din când în când, lucrurile. Cum vedeţi momentul ăsta politic?

Adrian Năstase: Nu aş da o semnificaţie specială. Cred că a fost pe o listă, din câte am văzut, cu mai mulţi primari. Probabil că... în sfârşit, poate că a fost o încercare de captatio benevolentiae, ca să spun aşa, o încercare de a încuraja o anumită disensiune în interiorul PSD, pentru a-l încuraja cumva să se deplaseze spre zonele cu mai multe decoraţii. Poate că asta este manevra ca atare, pentru că altfel nu pot să cred că Traian Băsescu, când i s-au prezentat propunerile astea, nu s-a uitat cu atenţie.

Răzvan Dumitrescu: Dar Gabriel Oprea, de la şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase la şef mare de partid, făcut fără alegeri, dumneavoastră cum priviţi lucrurile?

Adrian Năstase: Eu nu am fost de acord nici cu formularea aceea iniţială, cred că a fost incorectă.

Răzvan Dumitrescu: Care e formularea corectă? Oprea, reevaluat? Sau Oprea, şeful mafiei personale? Dintre cele două, care e corectă?

Adrian Năstase: El a făcut parte din echipa guvernamentală de atunci. Ceea ce sigur eu nu am să fiu de acord – şi asta voi spune public de fiecare dată, cu felul în care el, plecând din PSD, a racolat oameni din PSD, creând o structură politică de sprijin pentru Traian Băsescu. Ne-am bătut împreună, în 2004, pentru o anumită idee. Şi mi-e foarte greu să înţeleg această devoţiune a lui şi a altor colegi.

Răzvan Dumitrescu: Nu aveţi vreo explicaţie pentru mutarea asta? Adrian Ursu poate fi mult mai liber la...

Adrian Ursu: Asta cu mafia personală sigur că a devenit folclor şi e într-adevăr şocantă reevaluarea, după ce ai lipit respectiva etichetă.

Adrian Năstase: Asta apropo de ceea ce spuneam, că de fiecare dată trebuie să fii atent la ceea ce spui, pentru că lucrurile se pot întoarce în timp, împotrivă.

Adrian Ursu: Repet, lipirea acestei etichete de către Traian Băsescu lui Gabriel Oprea, la vremea respectivă, nu echivalează cu lipirea a altceva pe parbrizul domnului Traian Băsescu. Domnul Gabriel Oprea a condus echipa celor care scuipau pe maşina lui Traian Băsescu, la intrarea Pangratti a Televiziunii Române, la întâlnirea finală dintre Adrian Năstase şi Traian Băsescu.

Adrian Năstase: Asta a spus Traian Băsescu. Nu ştim dacă e adevărat.

Adrian Ursu: Dacă pe omul care te-a scuipat... repet, asta cu mafia e aşa, metafizică. Dar dacă omul care te-a scuipat poate să vină pe urmă alături de tine şi să-ţi devină omul de tinichea nu din Vrăjitorul din Oz...

Adrian Năstase: Eu în general nu judec oamenii. Sunt dezamăgit de unii dintre ei, dar în general prefer să... sau timpul m-a învăţat, experienţa din ultimii ani m-a învăţat să nu judec pe nimeni.

Răzvan Dumitrescu: Dacă vă rezolvaţi toate problemele cu dosarele astea, în stilul în care s-a rezolvat astăzi dosarul ăsta, mai aveţi de gând vreodată să candidaţi la preşedinţie?

Adrian Năstase: Nu. Vremea a trecut. Sunt alte... timpul nu iartă. Am avut o şansă eu şi poate că şi România într-un fel. Nu spun şansă, era o alternativă. Era o altă variantă. Poate ar fi fost mai bine sau mai rău. Nu s-a întâmplat aşa. Am citat la un moment dat, l-am menţionat şi l-am citit pe Dominique Strauss-Kahn, care spunea că a pierdut întâlnirea cu francezii. Eu aş spune că atunci am pierdut acea întâlnire, care putea să fie poate mai bună pentru mine, în sensul că nu aş fi trecut prin aceste furci caudine care iată, încă nu s-au încheiat, pentru că şi mâine merg la instanţă. Merg la Tribunalul Suprem luni şi marţi, şi miercuri. Dar poate că şi pentru România, poate că altfel ar fi fost România astăzi, în momentele acestea extrem de dificile, de criză internaţională. Mai bine, într-o relaţie mult mai eficientă cu parteneri externi, dar şi mai solidă în plan intern şi social şi economic, poate că da.

Răzvan Dumitrescu: Urmează „Sinteza zilei”, cu Mihai Gâdea. Mulţumesc invitaţilor şi telespectatorilor.